Suspină vulpea

Făclia. Fostă Adevărul de Cluj, fostă Făclia. De treabă gazetă, ne ştim de când lumea. Sobră şi echilibrată, constantă si familiară ca fotoliul preferat, halatul şi pipa. Nu bate câmpii, n-are paparazzi, nu face scandal, n-are fată la pagina 5. Da’ cum bine zicea vulpea, suspinând, rien n’est parfait. N-are aia, n-are aia, îl are în schimb pe Radu Vida. Ba sub tichie de boscar, ba în aspic, asezonat cu sasafras. Trudeşte omul din greu între teancuri de dicţionare, pescuieşte de ici un arhaism, de colo un neologism, niciunul auzit vreodată de neam de neamul nostru de cetitori de rând, mai nededaţi cu cele culturale. Le pune laolaltă şi naşte în chinuri nişte texte “spontane” şi “colocviale”, le pigmentează cu oleacă de vulgaritate – craci pare să fie în topul cuvintelor preferate – şi ni le serveşte suficient de des ca să uităm pe veci de răposatul Ştefan Gheorghiu. Da’ noi nu şi nu.