Stâng, drept, stâng

De ceva vreme ma strădui sa pricep cum vine treaba cu stânga şi dreapta in politichie şi în general pe lumea asta. Ce am învăţat la şcoală nu se pune, că-i de pe vremea aia..Iaca, azi m-am dumirit. Intâi, că poţi ajunge unde vrei, pornind de la orice. Chiar şi în definirea stângii. Domnul Ioan Buduca, în Ziua, m-a luminat. Scrie acolo, şi scrie adânc, aşa: L-am auzit, intr-o seara, cred ca era o duminica, pe Mircea Badea, ridiculizandu-l pe fiul unui milionar (celebrul Casuneanu), un baiat de vreo douazeci de ani. Cu ce-i gresise tanarul Casuneanu televedetei Badea? Isi cumparase o masina scumpa[...] Resentimentul lucra din greu in sufletul televedetei. N-am vazut un moment de stangism sufletesc mai clar si mai violent de multa vreme.[...]Iata pe ce sta stangismul, de fapt: pe un set de reactii resentimentare, pe un fond sufletesc in care invidia se prezinta ca dispret.

Dintr-odată m-am luminat. Adică Atena (da, aia, fata lui Zeus) era de stânga. De aia a transformat-o în păianjen pe amărâta de Arachne, care ţesea mai frumos decît ea. Ba i-a mai şi sfâşiat, cu mânie proletară, proprietatea materială şi intelectuală, adică tot ce ţesuse. De stânga era precis, că dacă ar fi fost de dreapta, o angaja imediat pe nefericită  la ţesătoria proprie, cu salarul minim pe economie şi cu ore suplimentare neplătite.